Arhiva
Evenimente

Data:

Monumente din Cisnădie



În centrul oraşului se află Biserica fortificată, cu ziduri puternice, ridicate de localnici în urma năvălirilor tătare şi mai ales a celor turceşti. Aceasta reprezintă una dintre cele mai valoroase realizări ale arhitecturii defensive din zona Sibiului, alături de vechile biserici de la Cisnădioara, Turnişor şi Guşteriţa.

Biserica Evanghelică a fost construită în perioada 1192-1300, în stil romanic; a fost transformată în stil gotic în secolul al XV-lea. In secolele XV-XVI, a fost fortificată, fiind înconjurată de o centură de ziduri şi străjuită de numeroase turnuri de apărare. Biserica Evanghelică din Cisnădie are trei nave largi. Deasupra părţii de vest a navei centrale se înalţă cele şapte niveluri ale unui turn-clopotniţă masiv, înalt de 32,5 m. Nava centrală se continuă spre est într-un cor pătrat cu boltă în cruce, fără nervuri. Corul se închide cu o absidă semicirculară, acoperită cu un sfert de sferă şi cu un acoperiş în formă de semicon, ce formează un alt turn cu patru niveluri. Celelalte două turnuri de flancare ale Bisericii se ridică deasupra zonei centrale a celor două nave laterale.

A fost construită în perioada 1192-1300, în stil romanic; a fost transformată în stil gotic în secolul al XV-lea. In secolele XV-XVI, a fost fortificată, fiind înconjurată de o centură de ziduri şi străjuită de numeroase turnuri de apărare.Deasupra părţii de vest a navei centrale se înalţă cele şapte niveluri ale unui turn-clopotniţă masiv, înalt de 32,5 m. Nava centrală se continuă spre est într-un cor pătrat cu boltă în cruce, fără nervuri. Corul se închide cu o absidă semicirculară, acoperită cu un sfert de sferă şi cu un acoperiş în formă de semicon, ce formează un alt turn cu patru niveluri. Celelalte două turnuri de flancare ale se ridică deasupra zonei centrale a celor două nave laterale.  Odată cu operaţia de fortificare a bisericii, portalurile laterale au fost transformate în stil gotic. Doar portalul principal din partea apuseană a turnului şi-a păstrat forma iniţială, realizată în stil romanic.Odată cu turnurile de apărare construite direct pe corpul bazilicii în jurul anului 1500, au fost înălţate şi curtinele din piatră şi cărămidă ale dublei incinte. Cele două inele de ziduri din jurul bisericii au un plan de formă ovală. Acestea cuprindeau între ele un şanţ adânc, umplut cu apă, peste care, la intrările dinspre nord şi vest, se lăsau poduri mobile. în secolele XVIII-XIX, şanţul de apă a fost astupat, construindu-se, în partea de nord, prin ridicarea unor pereţi despărţitori între zidul interior (mai înalt) şi cel exterior (mai coborât) al cetăţii, mici încăperi, cu uşi şi ferestre în afară. împrejurul incintei interioare, înaltă de 6 m, există un coridor de apărare acoperit, susţinut de arcade de 4 m înălţime. Cel mai vechi din cele şapte turnuri de apărare este cel din sud-vestul Bisericii fortificate. Acesta este poligonal şi servea odinioară drept capelă, precum şi drept turn de poartă. Era şi este încă supranumit Turnul slăninii. Cele şapte turnuri de apărare sunt amplasate în locurile în care s-a considerat că turnurile Bisericii nu sunt suficient apărate. Astfel, în sud-vest se află Turnul predicatorului, utilizat drept locuinţă a preotului în timpul asediilor. în nord-est, Turnul de poartă, Turnul şcolii şi Turnul făurarilor de seceri formau un corp compact de apărare. în 1910, Turnul de poartă, şubrezit de vreme, a fost demolat, iar în încăperile restaurate ale celor trei turnuri s-a amplasat, începând din 1911, un Muzeu Etnografic săsesc.

In anul 1911, lângă gura canalului şanţului de apă care trecea prin pivniţă, s-a descoperit intrarea într-un Osuar. Această încăpere este circulară, are boltă semicilindrică şi este umplută până la jumătate de cranii şi oase de mărimi neobişnuite, depozitate aici după ce curtea Bisericii a încetat să mai fie folosită drept spaţiu de înhumare. Sub aceste oase s-a descoperit o Cruce de procesiune din lemn, îmbrăcată în plăci subţiri de aramă, cu braţe trilobate la capete şi împodobită cu pietre albastre şi pandantive. Crucea datează din secolele XII-XIII şi este considerată astăzi relicva Bisericii. Merită amintite de asemenea piatra funerară a preotului Johannes Hutter (sculptată de meşterul Elias Nicolai) şi cea a preotesei Sara Schunn (secolul al XVII-lea), un fragment de grup statuar realizat în lemn policrom, precum şi o veche cristelniţă din piatră ce datează din secolul al XV-lea.

Biserica fortificată din Cisnădie păstrează fragmente de picturi murale de la sfârşitul secolului al XV-lea. Din nefericire, la Cisnădie s-a conservat doar pictura din nişa centrală, care reprezintă un nimb crucifer realizat în linii negre pe fond galben, fapt ce dovedeşte că şi pereţii exteriori au fost cândva împodobiţi cu fresce. în 1909, pe peretele de nord al corului Bisericii, au fost descoperite două fresce mari, care, din păcate, au fost acoperite în mare parte cu var, fiind cunoscute mai cu seamă datorită descrierilor mai vechi. Se ştie că acestea au constat în scene de mici dimensiuni ce ilustrau ciclul cristologic, stilul lor fiind înrudit cu cel de la Hărman. Partea inferioară a altarului poliptic al acestei Biserici, realizată în 1525 de Vicentius Cibiniensis şi înfăţişând Apariţia lui Iisus, se află la Muzeul Brukenthal din Sibiu. Aceasta reprezintă cea mai preţioasă piesă de pictură transilvăneană din veacul al XVI-lea.

Biblioteca Parohială cuprinde volume rare, tipărite începând cu secolul al XVI-lea. De o valoare de patrimoniu excepţională este un manuscris pe pergament de la 1350-1360 - Codex Heltensis Saeculi XIV (Codicele Cisnădiei din secolul XIV).Cuprinde volume rare, tipărite începând cu secolul al XVI-lea. De o valoare de patrimoniu excepţională este un manuscris pe pergament de la 1350-1360 - (Codicele din secolul XIV). 

În Cisnădioara se află o bazilică în stil romanic din a doua jumătate a secolului al XII-lea și cea mai veche orgă cu tuburi din România în stare funcțională (începutul secolului al XVIII-lea).

Numită „cetate” de către localnici, biserica fortificată a Sfântului Mihail (de unde și denumirea în germană a așezării, Michelsberg) este situată în vârful unui deal stâncos care mărginește satul la sud, pe un platou foarte îngust. Monumentul se prezintă ca o bazilică scurtă cu trei nave, înconjurată de fortificații, și este unul dintre cele mai vechi și mai reprezentative pentru stilului romanic în Transilvania. A fost construită din piatră între anii 1162 și 1223,[4] fiind formată din nava centrală, două nave laterale, cor, absida centrală și două abside laterale. Inițial a fost proiectată și construirea a două turnuri, care nu au fost însă executate. În a doua jumătate a secolului al XIII-lea, bisericii i s-a adăugat un portal romanic încadrat de arcade; se plănuia îmbrăcarea fațadei de apus, poate și a celorlalte fațade, cu arcade, lucrare care, de asemenea, nu a fost executată. În interiorul lăcașului sunt așezate plăci comemorative cu numele ofițerilor și soldaților germani și austro-ungari care au căzut în toamna anului 1916 în luptele din jurul Sibiului. Plăcile funerare au fost strămutate din cimitirul de la Gușterița în anul 1940

Platoul pe care este construită bazilica a fost înconjurat de o incintă cu ziduri de piatră, având înălțimea de 4-6 m spre exterior și 2-3 m în interior. Zidul din jurul bisericii, prevăzut cu un turn de poartă interior pe partea de sud, a fost ridicat la începutul secolului al XIII-lea cu drum de strajă zidit și creneluri. Este situată în centrul satului, comunicând în sud cu strada principală. În partea de nord a curții se află un monument închinat soldaților căzuți în Primul război mondial și o fântână. Monumentul a fost ridicat pe locul unei foste biserici în stil gotic, din vechea construcție fiind păstrat turnul (latura din vest). Noua biserică evanghelică a fost finalizată în 1764, în stil barocLăcașul adăpostește cea mai veche orgă cu tuburi funcțională din Transilvania (1723; cea mai veche orgă nefuncțională se află în Biserica Evanghelică din Sibiu). Instrumentul a fost restaurat și modernizat, aprovizionarea cu aer făcându-se printr-un sistem electric de ventilație. Există un singur manual (claviatură pentru mână) și un pedalier ce cuprinde două octave; registrele sunt în număr de douăsprezece: Principal Ma., Mixtur., Superoctav, Flöt Maior, Subbass, Pedalkoppel (ultimele două acționează asupra pedalierului), Octav Principal, Sedecima, Quint, Flöt Minor, Viola, Tremulant. Din anul 1990, organistul bisericii este Remus Henning, responsabil și pentru orga bisericii Cetate din Cisnădie.

www.wikipedia.ro