Arhiva
Evenimente

Data:



Personalități

Samuel von Bruckenthal  (1721–1803), guvernator al Transilvaniei și colecționar de artă.

S-a născut în anul 1721 la Nocrih, în Transilvania. Tatăl său a fost înnobilat de către regele Carol al V-lea pentru eroism și devotament dovedit în războiul curuților din 1705 și a fost judecator regal, în timp ce familia sa se ocupa de agricultură; mama sa provenea din rândurile micii nobilimi săsești.

În anul 1743, dupa absolvirea scolii la Cluj și Sibiu, începe studiul Dreptului la Halle și Jena. Acolo frecventeaza și cursuri de stiinte politice, istorie, teologie și filozofie care îl formeaza în spiritul iluminismului, curent al cărui adept va rămâne tot restul vieții sale. În anul 1745 Brukenthal se căsătorețte cu fiica primarului sibian Klockner și primește din partea acestuia dreptul de cetățean al Sibiului. Își începe cariera politică, mai întâi ca secretar judecatoresc. Calatoreste în mod regulat la Viena, în interes de serviciu.

În 1749 vine pe lume unica sa fiica, Sophia, care însă moare la vârsta de patru ani.

În 1753, cu prilejul unei audiențe private, Samuel von Brukenthal câștigă încrederea împărătesei Maria Theresia, acest sentiment consolidându-se tot mai mult pe parcursul carierei sale ulterioare (în ciuda faptului ca Brukenthal era protestant). Este numit mai întâi cancelar al provinciei și retinut de Maria Theresia la Viena.

În 1760, inspirat de barocul apusean, Brukenthal pune sa i se construiasca o resedinta de vara la Avrig, în apropiere de Sibiu.

În anul 1762 este ridicat la rangul de baron, în 1765 este Cavaler al Ordinului Sfântului Ștefan, iar în 1777 este numit guvernator al Ardealului (în calitate de protestant fata de contrareforma). Friedrich Teutsch caracteriza astfel politica lui Brukenthal:

"[…] grija de a usura poverile iobagilor, munca intensa, care l-a însotit întreaga sa viata, în sprijinul dezvoltarii comertului și mestesugurilor". Astfel, de pilda, a introdus o reforma a taxelor prin care se impozitau pentru prima data proprietatea și venitul. În afara de aceasta se cuvine a fi amintit faptul ca Brukenthal a fost principalul protector și sustinator al lui Gheorghe Lazar, fiu de taran român, întemeietorul de mai târziu al învatamântului primar din Regat.

În anul 1779 Brukenthal a dispus transformarea reședinței sale din Sibiu în palatul baroc devenit mai apoi, prin testamentul baronului, muzeul unde se regăsește colectie sa de artă. În 1782 moare soția sa, Sophie Katharina.

În anul 1787 este retras din funcție în cadru festiv de către Iosif al II-lea și , în vârsta de 66 de ani, se concentrează asupra colecției sale de artă, a activitații sale de cercetare și asupra acțiunilor sale filantropice.

În 1802 Brukenthal își scrie testamentul prin care cere ca averea sa să fie pusă în cea mai mare parte în slujba obștei.

În 1803 Samuel von Brukenthal moare, fiind îngropat în Biserica Evanghelică din Sibiu.

Sursa. http://www.brukenthal.org/ro/samuel-von-brukenthal.php

August Treboniu Laurian (1810-1881)

Născut în Fofeldea pe data de 17 iulie 1810, fiind fiul unui preot greco-catolic.

Urmează cursuri gimnaziale temeinice, la Viena, Hanovra și Göttingen. Devine profesor de filozofie și latină la colegiul Sf. Sava din București. Colaborează cu Nicolae Bălcescu la Asociația Culturală a României, la editarea revistei Magazin istoric pentru Dacia.A participat la reorganizarea învățamântului din Moldova, la înființarea Universitații din București(1864), fiind totodată și primul ei profesor de latină.

A fost membru al Academiei Române si secretar al acestuia între anii 1864-1870. A conceput Istoria Românilor în opt volume din care a publicat doar trei. De asemenea, împreuna cu Timotei Cipariu a participat la Revoluția din 1848 din Transilvania, fiind unul dintre secretarii Adunării de la Blaj. În 25 februarie 1881 se stinge la București.

Ioan Stoica (1897-1926), mecanic aeronautic. Elev al Școlii de Arte și Meserii din Galați, în 1916, ca mecanic de avion, apoi absolvent al Școlii de pilotaj. Se înrolează ca voluntar în Armata Română în timpul Primului Război Mondial, iar după încheierea acestuia este trimis in Franța, unde lucrează și se face remarcat la uzinele Lorraine-Dietrich din Paris.

Viața lui se sfârsește pe data de 12 septembrie 1926, in urma unui zbor cel efectua împreuna cu pilotul Gheorghe Bănciulescu în micul orășel Raymarov din Cehoslovacia.

A fost cunoscut si apreciat de Traian Vuia și Henri Coandă