Arhiva
Evenimente

Data:

Personalităţi din Buia



Trei personalităţi şi-au legat numele de satul Buia, din comuna Şeica Mare: Mihai Viteazu, Bolyai Farkas şi Bolyai János.

Localnicii povestesc că Voievodul Mihai Viteazu a poposit în Buia după Bătălia de la Şelimbăr, din 1599. Se pare că el a primit Castelul de la Sigismund Bathory, în semn de recunoştinţă pentru eforturile sale în lupta antiotomană. Tot legenda spune că Mihai Viteazu şi-ar fi învelit bijuteriile în piele de bivol şi le-ar fi îngropat undeva, în castel. Nici familia domnitorului nu a rămas indiferentă la farmecul locului, aşa că însăşi Doamna Stanca a petrecut o vreme la Castelul din Buia. Pe atunci, edificiul avea ziduri înconjurătoare, iar la poarta de la intrare era un pod care se ridica.

În 1775, în localitatea Buia se năştea Farkas Bolyai, un copil care la şase ani îşi uimea deja profesorii din Sibiu prin capacităţile în ale matematicii şi limbilor străine. Şi-a continuat studiile la Cluj, la universităţile de la Jena şi Göttingen, s-a întors la Buia pentru o scurtă perioadă şi apoi s-a stabilit la Târgu Mureş. Bucuriile sale au venit din corespondenţele cu Carl Friedrich Gauss, matematicianul german pe care îl cunoscuse la Göttingen, şi din faptul că fiul sau, Janos, i-a împărtăşit pasiunea. Farkas Bolyai a decedat în 1856 şi este menţionat în istoria ştiinţelor exacte datorită contribuţiilor sale în domeniul geometriei. Pentru împătimiţii teoremelor lui Thales sau ai axiomelor lui Euclid, teorema Bolyai Gerwien nu e tocmai o necunoscută.

Bolyai János (1802 -1860) a fost considerat de Gauss ca “un geniu de prima clasă”, iar motivul e unul pe măsura aprecierilor: la doar 30 de ani el a publicat un tratat despre un sistem complet al geometriei noneuclidiene. Tratatul nu avea mai mult de 24 de pagini şi a fost publicat, în 1932, ca un apendix la lucrarea tatălului său, Tentamen. Cu toate acestea, peste 20.000 de pagini manuscris cu demonstraţii şi teorii matematice, au fost lăsate moştenire de Janos Bolyai. În astfel de pagini, el a pus bazele geometriei diferenţiale hiperbolice, pe care este construita Teoria relativităţii a lui Albert Einstein, spun specialiştii. De recunoaşterea meritelor sale ştiinţifice nu a avut parte, din păcate, în timpul vieţii: abia la câţiva ani după moartea sa, Apppendixul a fost tradus în franceză şi italiană, specialiştii recunoscându-i astfel cercetările. În geometrie există şi o teoremă care-i poartă numele. Istoria ei este destul de complicată: se pare că teorema ar fi fost formulată în premieră de Farkas Bolyai, dar că primii care au reuşit, independent unul de celălalt, demonstrarea ei ar fi fost Janos Bolyai (în

1833) şi P. Gerwien (în 1835). Alţi specialişti susţin că aceeaşi teoremă ar fi fost formulată şi demonstrată, tot independent, cu câţiva ani mai devreme de W. Wallace. Numele lui Janos Bolyai stă pe firmamentul Universităţii clujene Babeş-Bolyai şi pe un crater de pe Lună. Craterul a fost denumit astfel în 1970, de Uniunea Astronomică Internaţională. Are un diametru de 135 kilometri şi se găseşte în atmosfera sudică de pe faţa întunecată a Lunii.