Arhiva
Evenimente

Data:

Monumente din municipiul Mediaş



Mediaşul este un oraş pitoresc, în care şi astăzi se poate simţi îmbinarea dintre vechi şi nou, precum şi alternanţa de stiluri arhitectonice, de la gotic la cel renascentist şi neoclasic, la baroc şi secession. Oraşul sau, aşa cum era numit în vechime, „Civitas Mediensis” şi-a conservat trecutul istoric în 17 turnuri şi bastioane, ziduri multiseculare înalte de peste 7 metri, 3 porţi principale şi 4 secundare de acces în vechea cetate. Biserica Fortificată Sfânta Margareta este unul dintre monumentele care nu pot fi trecute cu vederea de cei care ajung la Mediaş. Are un ansamblu valoros de picturi murale gotice, iar turnul are un ceas care indică fazele lunii. Această biserică este importantă şi pentru că aici a fost închis domnitorul Ţării Româneşti, Vlad Ţepeş, în anul 1476, în urma unui conflict cu regele Ungariei, Matei Corvin. Tot aici, principele transilvănean Ştefan Báthory a fost ales funcţia de rege al Poloniei. Centrul istoric al oraşului Mediaş apare ca un muzeu aer liber. Monumentele medievale din piaţa castelului sunt unice Transilvania, Mediaşul fiind, de altfel, unul din cele mai vechi oraşe ale Romiei. Printre obiectivele turistice, putem menţiona Turnul Croitorilor, Turnul Trompeţilor, Turnul Clopotelor, Casa Schuller (1588) Turnul Forkesch, Turnul Pietrarilor, Turnul Fierarilor. Complexul Arhitectural Franciscan, care include biserica şi mănăstirea franciscană, şi care, jurul anului 1444, au fost construite de ordinul franciscan. Complexul adăposteşte exponate de mare valoare: tezaurul de la Şeica Mică, tezaurul de la Panade, diverse piese de ceramică populară.

În paginile romanului “Dracula”, scriitorul irlandez Bram Stoker menţionează că, la nunta contelui valah, vinul a fost "cel auriu de Mediaş". Mediaşul şi împrejurimile lui sunt şi azi cunoscute, dată fiind faima vinurilor vechi de Târnave, simbol al stemei oraşului, zona fiind supranumită în vechime "Ţara Vinului" sau "Weinland", aşa cum apare în harta umanistului Johannes Honterus, în secolul XVI.

Municipiul Mediaș este un oraș al turnurilor fortificate, dar și un oraș care își trage rădicinile din istoria geto-dacică. Găsim, de exemplu, fortificație de pământ, la NV de oraș, din perioada Hallstatt. Urme ale vieții în Mediaș și înainte de Cristos sunt prezente la extremitatea vestică a orașului, unde este un sit arheologic din secolele 2 – 3 înainte de Cristos.Din aceeași perioadă sunt și așezări care aparțin culturii geto-dacice, iar din secolul 4 î.Cr, la punctul “Poderei” există o necropolă de incinerație. Sunt prezente și urme ale Epocii Bronzului, Cultura Wietenberg, dar există și o necropolă la punctul “Baia de Nisip” din perioada neolitică.

Situl arheologic “Gura Câmpului”, din cartierul de locuințe Gura Câmpului este trecut pe lista Patrimoniului Cultural Național, alături de așezări din epoca daco-romană sau din Hallstatt.

Lângă drumul spre Dârlos, pe terenul Şcolii agricole s-au descoperit fragmente ceramice Coţofeni. Și această aşezare este bogată în materiale arheologice.

Cercetările arheologice efectuate la biserica parohială luterană în anii 1971-1972, au dus la descoperirea unor morminte databile în secolul XII, pe baza unor inele de tâmplă de tip Bijelo-Brdo, precum şi a unor morminte cu groapa prevăzută cu nişă pentru cap, databile în secolul XIII. În a doua jumătate a secolului XIII, se construieşte o primă biserică gotică, cu cor poligonal, flancat de două capele, construcţii identificate prin cercetări arheologice. Turnul-clopotniţă pare să aparţină tot acestei prime faze de construcţie, cel puţin în ceea ce priveşte etajele inferioare, însă înclinaţia destul de mare faţă de verticală a determinat, la începutul secolului XX, executarea unor masive centuri de beton, care au împiedicat clarificarea acestei situaţii pe cale arheologică. Este însă sigur că între corul poligonal şi turn nu au fost executate în prima etapă alte construcţii, ansamblul funcţionând ca o capelă şi un turn donjon. La mijlocul secolului XIV se impune necesitatea unei biserici mai mari, adecvată comunităţii tot mai numeroase. Unirea corului existent cu turnul şi deci definitivarea planului bazilical iniţial, nu mai reprezenta o soluţie viabilă, datorită distanţei prea mici dintre cele două construcţii, ce ar fi generat o navă mult prea mică. Ca atare, corul este demolat în prima jumătate a secolului XIV, pentru ca pe acelaşi loc să se construiască o biserică sală, cu lăţimea de 10 m şi lungimea de 35 m, ceea ce lasă să se înţeleagă că nava reprezenta doar o etapă intermediară, ce urma să fie amplificată prin construirea unor nave laterale. Prin urmare, spre sfârşitul secolului XIV, şi acest edificiu se modifică prin demolarea peretelui de N şi adăugarea unei nave laterale, între turn şi sacristie, navă ce va fi boltită la începutul secolului următor. În jurul anului 1420 se demolează şi al doilea cor, fiind construit cel actual iar la lărgirea pe partea de S a bisericii se renunţă la planul bazilical ridicându-se o colaterală despărţită de nava centrală prin pilaştrii. Cu acest prilej se produce şi supraînălţarea şi boltirea navei centrale ce se sprijină în partea de N pe pilaştri angajaţi. Astfel edificiul păstrează un aspect bazilical în partea de N şi unul de biserică sală în partea de S. Pe peretele de N al navei centrale, precum şi în colaterala de N, s-au păstrat valoroase picturi murale, datate ante 1420, datorită distrugerii lor în zona în care s-au ridicat pilaştri angajaţi din ultima fază de construcţie. În anul 1447 biserica este pomenită cu hramul Sf. Margaretha, când preotul Christian protestează împotriva unor nedreptăţi comise de episcopul de Alba Iulia. După cronica lui Gheorg Soterius, biserica a fost terminată în anul 1488, fapt susţinut şi de blazoanele reprezentate în cheile de boltă ce marchează probabil încheierea lucrărilor şi care aparţin voievodului Ştefan Báthory (1479-1493) şi regelui Matia Corvinul (1458-1490). După această dată, se mai menţionează supraînălţarea turnului şi ridicarea la 1551 a acoperişului păstrat până astăzi.

Primul ceas este montat în turn în secolul XVIII, când apare şi figura lui Petre din Turn (Thurm Pitz), o statuetă din lemn cu braţ mobil, plasată într-o nişă practicată la etajul ceasului în colţul de SE a turnului, ce pare să tragă clopotul ce generează bătăile ceasului la fiecare sfert de oră. Actuala statuetă este opera sculptorului Fritz Handel.

Biserica Sf. Margaretha a fost înconjurată de fortificaţii la fel ca majoritatea satelor din zona Târnavei. Fortificaţiile zidite iniţial datează din secolul XIV. Ele au constat dintr-un zid ridicat în jurul unei incinte ovale şi din două turnuri interioare: cel de poartă şi turnul Mariei. Schimbările din secolele XV-XVI, constau în înălţarea zidului şi turnurilor, adăugarea altor turnuri suplimentare şi construirea a două centuri de ziduri noi ce constituie aşa-numitul Castel menţionat pentru prima oară în anul 1452. Fortificaţiile din jurul oraşului sunt, totuşi, mai târzii, la sfârşitul secolului XV, fiind încă menţionate fortificaţii de pământ şi iazuri ce apără oraşul.

În ceea ce privește fortificațiile orașului, acestea au fost construite treptat pe parcursul secolelor XII – XV. Castelul este nucleul sistemului de fortificații medievale. Fortificația constă în două rânduri de ziduri înaintate cu turnuri de apărare în jurul Bisericii Evanghelice. După modificările aduse din cauza construcțiilor ulterioare, se păstrează și astăzi în Mediaș Turnul Clopotelor, Turnul Școlii, Turnul Funarilor, Turnul Croitorilor (refăcut cu destinația de școală în secolul al XIX-lea) și Turnul Mariei, care păstrează resturi de frescă. Acesta a fost folosit o perioadă ca o capelă catolică.

Biserica evanghelică cu hramul Sfânta Margareta este una dintre cele mai valoroase biserici gotice din România atât prin elevația sa cât și prin valorile de artă pe care le adăpostește.Este un monument al goticului târziu cu un impunator turn (Turnul Trompeților), supraînalțat în anii 1550 - 1551. Casa parohială a bisericii evanghelice este adosată Turnului Mariei și este rezultatul încorporării mai multor clădiri gotice situate între cele două incinte.

Zidurile exterioare de incintă ale Castelului au fost construite începând din prima jumătate a secolului al XV-lea (corespunzând ofensivei otomane în Transilvania) și 1534, cu adăugiri și refaceri parțiale ulterioare. La începutul secolului al XVIII-lea, înainte de a-și pierde valoarea defensivă și de a începe demolarea lor treptată, zidurile de apărare se întindeau pe 2.400 metri, erau înalte de 8 metri și încorporau trei porți principale, patru porți secundare și șaptesprezece turnuri și bastioane. Astăzi se mai păstrează 1.845 m de ziduri, două porți principale (Forkesch și Steingaesser) - (Uliței Pietruite) una secundară (Turnul Fierarilor) și șase turnuri și bastioane.

Tot monument este și Biserica și mănăstirea Franciscanilor, care a fost atestată documentar în sec. al XV-lea. Este o construcție care a fost construită ințial în stilul gotic, dar după revenirea ordinului în Transilvania, în prima jumătate a sec. al XVIII - lea biserica a fost restaurată în stilul baroc, ansamblul primind forma actuală.

Biserica de pe Zekesch apare în planurile orașsului prin 1699. Actuala construcție dateaza de la începutul secolului al XIX-lea. În clădirea parohială din vecinătate a locuit protopoul și revoluționarul pașoptist Ștefan Moldovan.
Piața mare a orașului (Piața Regele Ferdinand) păstrează numeroase monumente istorice și de arhitectură. Amintim doar Casa Schuller (Piața Ferdinand, nr. 25), pe latura de nord – est, care este o construcție civilă în stilul Renașterii (sfârșitul sec. al XVI-lea). Restaurată în perioada 1973 – 1996, astăzi  Astazi este sediul Forumului Democrat al Germanilor din România. Fosta farmacie Vulturul negru (Piața Ferdinand, nr. 26) a fost menționată documentar la 1760.