Arhiva
Evenimente

Data:

Monumente în Dumbrăveni



Dintre cele patru lăcaşuri înălţate de armeni în Dumbrăveni, biserica Sfânta Treime este cea mai impozantă (1723), clădită din piatră pe locul uneia din lemn. Celelalte trei sunt biserica Sf. Petru şi Pavel (1796), ridicată de călugării Congregaţiei catolice din Veneţia, biserica Sf. Ioan Botezătorul, cedată în anul 1920 luteranilor, şi Catedrala Sfânta Elisabeta (1850). Armenii mai păstrează astăzi în folosinţă doar Catedrala armenească fără însă a avea şi un cleric propriu. Piatra de temelie a catedralei din Dumbrăveni a fost pusă la 22 iulie 1766, fiind terminată în anul 1783. Interiorul bisericii împreună cu altarele au fost terminate în anul 1791. Materialele de construcţie folosite au fost piatra de granit şi cărămida, iar arhitectul care a coordonat ridicarea edificiului a fost Chinder Francisc. Stilul predominant întâlnit în configuraţia construcţiei este cel gotic. Altarele, pictate în stil clasic italian sunt închinate patronilor spirituali, după cum urmează: Altarul principal – închinat Sfintei Elisabeta, patroana bisericii; Altarele laterale - altarul Maicii Domnului şi a Sfântului Rozariu; altarul Sfântului Ştefan Primul Martir; altarul Sfinţilor Ioachim şi Ana; altarul Preasfintei Cruci şi Maicei Îndurerate; Sfântului Grigore Iluminatorul Armeniei, iar ultimul altar, al Sfântului Iosif Tatăl. Deasupra porţii principale a Bisericii este inscripţionată în latină, formula: „Lui Dumnezeu şi protectoarei sale Elisabeta a construit ginta armeanăh.

Castelul Apafi din Dumbrăveni a fost construit în sec. al XVI-lea în stilul Renaşterii, de familia Apafi, din care s-a ridicat principele Transilvaniei Mihail Apafi (1681 - 1690).

La 1552, puternicul Grigore Apaffy, care pe atunci era prefect al judeţului Dobica şi locţiitorul mareşalului curţii din Martinuzzi, guvernatorul Transilvaniei, a cumpărat toate moşiile existente în Dumbrăveni şi a construit castelul cetate de aici. În acest timp se formează domeniul cetăţii Dumbrăveni. În 1590, Nicolae Apaffy, prefectul comitatului Cetatea de Baltă (Târnava) îşi mută sediul oficial la castelul din Dumbrăveni. După ce Mihai Apaffy înfrânge încercările adversarilor de al răsturna, se instalează o lungă vrema la domnie, iar târgul Dumbrăveni prin aceasta devine reşedinţă domnească.

Hanul Ibasfalaului

Unul dintre cele mai importante evenimente politice din timpul stăpânirii habsburgice este vizita împăratului Iosif al II-lea. Pe când era coregent cu Maria Tereza, acesta a vizitat oraşul Dumbrăveni în timpul călătoriei sale în Transilvania. Oraşul făcea parte din cele 10 oraşe libere regeşti din Transilvania. La 1 iunie 1773, Iosif al II-lea soseşte dinspre Sighişoara la Dumbrăveni. Pe drum participă la exerciţiile de arme ale trupelor habsburgice de dincoace de Hoghilag, din jos de Birtul Pădurarului, unde erau postate batalioane de grenadieri la care Iosif al II-lea ajunge marţi seara, la ora 7. După terminarea exerciţiilor, Iosif al II-lea a intrat în Dumbrăveni unde a fost cazat în casa armeanului Martin Gaspar care ţinea Hanul Ibasfalaului. În urma vizitei împărăteşti, pe Hanul Ibasfalaului a fost pusă o placă ce avea inscripţionatBenedictus Iosephus II Imperator Augustus atque Pius Rex Pater patriae nos hoc anno 1773 in Junio visitavitâh. După 1989, placa a dispărut de pe clădirea transformata astăzi n magazin alimentar.

Biserica romano-catolică

În 1332 în Dumbrăveni era o biserică parohială. Atunci preotul Henrik plătea 4 bănuţi vechi drept zeciuială papală. După datele din 1446, hramul biserici era Sf. Gheorghe. În vremea reformei, enoriaşii catolici devin reformaţi. În 1727, Szendrey János, administratorul domeniilor Apafi, recuperează biserica pentru catolici (Schematismus 1882, 78). În 1753, armenii construiesc o biserică pentru călugări, care este cumpărată de romano-catolici şi devine astfel actuala biserică parohială.   existat şi o şcoală catolică până în 1938 când  a fost închisă de autorităţi.

Biserica reformată din Dumbrăveni a fost construită în jurul anului 1895.

Clădirea Tribunalului a fost construită după anul 1875. Astăzi, în clădire funcţionează  Centrul Şcolar Pentru Educaţie Incluzivă. Odată cu construirea tribunalului şi penitenciarului (aici a fost închisă, câteva luni, Ana Pauker), până după al doilea război mondial, în acest oraş au avut loc judecăţi, s-au dat sentinţe, s-au întocmit acte notariale, oraşul Dumbrăveni dispunând de o carte funciară proprie.

Monumente în Ernea

În faţa Şcolii generale din Dumbrăveni există Monumentul Eroilor Români din Primul şi Al Doilea Război Mondial. Monumentul este unul de tip obelisc şi a fost  inaugurat în 1947. Monumentul are o înălţime de 2,30 m şi este realizat din beton şi este împrejmuit cu un gard metalic. Pe faţada obeliscului sunt înscrisuri cu numele a 8 eroi români din primul război mondial, precum şi numele a 3 eroi români căzuţi în al doilea război mondial, iar în  sub numele lor se află înscrisul comemorativ: „Dormiţi în pace”.

 

Monumente în Şaroş pe Târnave

În prima jumătate a secolului al XIV- lea a fost planificată şi construită biserica fortificată în stil gotic, cu trei nave, însă în secolul următor, hoardele turceşti distrug satul şi biserica. Localnicii au reconstruit şi apoi au fortificat biserica, iar acum este dotată cu o singură navă, având formă de cruce. Construcţia a fost finalizată în anul 1422 şi a fsot sfinţită de un trimis al papei de la Roma. A primit atunci hramul Sf. Elena şi Sf. Nicolae. În anul 1483 au început lucrările la zidul împrejmuitor al bisericii care a fost întărit cu cinci turnuri de apărare.

La începutul secolului XVI s-a construit turnul bisericii, un secol mai târziu a fost montat ceasul. Au urmat ani grei pentru sat, pentru ca în a doua jumătate a secolului XVIII să se mai poată executa diferite lucrări la biserică: a fost cumpărat de la Mediaş potirul şi a fost turnat din nou clopotul mijlociu care funcţionează şi astăzi. În anul 1772 au început şi lucrări de renovare ale lăcaşului de cult ruinat: a fost reconstruit plafonul, iar maestrul Johan Folbart din Sighişoara a montat altarul baroc în corul bisericii doi ani mai târziu. Acoperişurile turnurilor de apărare au fost distruse în timpul unui incendiu devastator care a cuprins satul în 1776, dar au fost refăcute în anii care au urmat.

În 1808 turnul bisericii a fost înălţat cu încă un etaj şi a primit forma pe care o are şi în zilele noastre. Mai târziu, meşterii Friedrich şi Wilhelm Maetz din Biertan au construit orga.

În 1966, un fulger a distrus complet acoperişul, ceasurile şi instalaţia electrică, toate fiind  aruncate din pereţi, însă, din fericire, reparaţiile necesare au fost efectuate în cursul aceluiaşi an.